Ce frumos e sa fii copil

Autor: Anonim | Album: fara album | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Maria._.Paula in 10/06/2023

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Matei 18:3-28:20

Matei 18:3 şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Matei 18:4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
Matei 18:5 Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine.
Matei 18:6 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.
Matei 18:7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
Matei 18:8 Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.
Matei 18:9 Şi, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.
Pilda cu oaia rătăcită
Matei 18:10 Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri.
Matei 18:11 Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
Matei 18:12 Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?
Matei 18:13 Şi , dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.
Matei 18:14 Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.
Iertarea greşelilor
Matei 18:15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.
Matei 18:16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
Matei 18:17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.
Matei 18:18 Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
Matei 18:19 Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.
Matei 18:20 Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”
Matei 18:20 Greceşte: pentru Numele Meu.
Pilda robului nemilostiv
Matei 18:21 Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”
Matei 18:22 Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
Matei 18:23 De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.
Matei 18:24 A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni .
Matei 18:24 Greceşte: talanţi.
Matei 18:25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
Matei 18:26 Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.’
Matei 18:27 Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.
Matei 18:28 Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: ‘Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.’
Matei 18:29 Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.’
Matei 18:30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria.
Matei 18:31 Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
Matei 18:32 Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
Matei 18:33 Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’
Matei 18:34 Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.
Matei 18:35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
Despărţirea bărbatului de nevastă
Matei 19:1 După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
Matei 19:2 După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.
Matei 19:3 Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?”
Matei 19:4 Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască
Matei 19:5 şi a zis: ‘De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup’?
Matei 19:6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
Matei 19:7 „Pentru ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?”
Matei 19:8 Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa.
Matei 19:9 Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.”
Matei 19:10 Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”
Matei 19:11 El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
Matei 19:12 Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuţi fameni de oameni şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”
Isus şi copilaşii
Matei 19:13 Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
Matei 19:14 Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”
Matei 19:15 După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
Tânărul bogat
Matei 19:16 Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”
Matei 19:17 El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”
Matei 19:18 „Care?” I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;
Matei 19:19 să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Matei 19:20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipseşte?”
Matei 19:21 „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.”
Matei 19:22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii.
Matei 19:23 Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.
Matei 19:24 Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
Matei 19:25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?”
Matei 19:26 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”
Moştenirea vieţii veşnice
Matei 19:27 Atunci, Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?”
Matei 19:28 Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
Matei 19:29 Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.
Matei 19:30 Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.
Pilda lucrătorilor viei
Matei 20:1 Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie.
Matei 20:2 S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi şi i-a trimis la vie.
Matei 20:2 Greceşte: dinar.
Matei 20:3 A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
Matei 20:4 ‘Duceţi-vă şi voi în via mea’, le-a zis el, ‘şi vă voi da ce va fi cu dreptul.’ Şi s-au dus.
Matei 20:5 A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.
Matei 20:6 Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: ‘De ce staţi aici toată ziua fără lucru?’
Matei 20:7 Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.’ ‘Duceţi-vă şi voi în via mea’, le-a zis el, ‘şi veţi primi ce va fi cu dreptul.’
Matei 20:8 Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.’
Matei 20:9 Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat, fiecare, câte un leu.
Matei 20:10 Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare.
Matei 20:11 După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului
Matei 20:12 şi ziceau: ‘Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.’
Matei 20:13 Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
Matei 20:14 Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.
Matei 20:15 Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?’
Matei 20:16 Tot aşa , cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
Isus vesteşte moartea şi învierea Sa
Matei 20:17 Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis:
Matei 20:18 „Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte
Matei 20:19 şi-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”
Cererea fiilor lui Zebedei
Matei 20:20 Atunci, mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus, împreună cu fiii ei, şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.
Matei 20:21 El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”
Matei 20:22 Drept răspuns, Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei.
Matei 20:23 Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”
Matei 20:24 Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.
Matei 20:25 Isus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.
Matei 20:26 Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;
Matei 20:27 şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.
Matei 20:28 Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”
Doi orbi vindecaţi la Ierihon
Matei 20:29 Când au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.
Matei 20:30 Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”
Matei 20:31 Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”
Matei 20:32 Isus S-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?”
Matei 20:33 „Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!”
Matei 20:34 Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor şi îndată orbii şi-au căpătat vederea şi au mers după El.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
Matei 21:1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici
Matei 21:2 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. În el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.
Matei 21:3 Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.”
Matei 21:4 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice:
Matei 21:5 „Spuneţi fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.’”
Matei 21:6 Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus.
Matei 21:7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei şi El a şezut deasupra.
Matei 21:8 Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.
Matei 21:9 Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”
Gonirea vânzătorilor din Templu
Matei 21:10 Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare şi fiecare zicea: „Cine este acesta?”
Matei 21:11 „Este Isus, Prorocul, din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele.
Matei 21:12 Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei
Matei 21:13 şi le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
Matei 21:14 Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu şi El i-a vindecat.
Matei 21:15 Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie.
Matei 21:16 Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug’?”
Matei 21:17 Şi, lăsându-i, a ieşit din cetate şi S-a îndreptat spre Betania şi a rămas acolo.
Blestemarea smochinului
Matei 21:18 Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
Matei 21:19 A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi îndată smochinul s-a uscat.
Matei 21:20 Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”
Matei 21:21 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci , chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare’, se va face.
Matei 21:22 Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”
Puterea lui Isus. Pilda celor doi fii
Matei 21:23 Isus S-a dus în Templu şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?”
Matei 21:24 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare şi, dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
Matei 21:25 Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’
Matei 21:26 Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept proroc.”
Matei 21:27 Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.
Matei 21:28 Ce credeţi? Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi şi i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’
Matei 21:29 ‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.
Matei 21:30 S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: ‘Mă duc, doamne!’ Şi nu s-a dus.
Matei 21:31 Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
Matei 21:32 Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut. Şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.
Pilda vierilor
Matei 21:33 Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri şi a plecat în altă ţară.
Matei 21:34 Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.
Matei 21:35 Vierii au pus mâna pe robii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
Matei 21:36 A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; şi vierii i-au primit la fel.
Matei 21:37 La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu!’
Matei 21:38 Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ‘Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.’
Matei 21:39 Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.
Matei 21:40 Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?”
Matei 21:41 Ei I-au răspuns: „Pe ticăloşii aceia, ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor.”
Matei 21:42 Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri’?
Matei 21:43 De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.
Matei 21:44 Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”
Matei 21:45 După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei
Matei 21:46 şi căutau să-L prindă, dar se temeau de noroade, pentru că ele Îl socoteau drept proroc.
Pilda nunţii fiului de împărat
Matei 22:1 Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:
Matei 22:2 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.
Matei 22:3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.
Matei 22:4 A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.»’
Matei 22:5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui.
Matei 22:6 Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.
Matei 22:7 Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.
Matei 22:8 Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.
Matei 22:9 Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’
Matei 22:10 Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni, şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.
Matei 22:11 Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
Matei 22:12 ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit.
Matei 22:13 Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Matei 22:14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.’”
Birul
Matei 22:15 Atunci, fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
Matei 22:16 Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
Matei 22:17 Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”
Matei 22:18 Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
Matei 22:19 Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban.
Matei 22:19 Greceşte: dinar.
Matei 22:20 El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?”
Matei 22:21 „Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
Matei 22:22 Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.
Despre înviere
Matei 22:23 În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
Matei 22:24 „Învăţătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.’
Matei 22:25 Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
Matei 22:26 Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.
Matei 22:27 La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
Matei 22:28 La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.”
Matei 22:29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
Matei 22:30 Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
Matei 22:31 Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:
Matei 22:32 ‘Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.”
Matei 22:33 Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus.
Porunca cea mai mare
Matei 22:34 Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
Matei 22:35 Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
Matei 22:36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
Matei 22:37 Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’
Matei 22:38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Matei 22:39 Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’
Matei 22:40 În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.”
Al cui fiu este Hristosul?
Matei 22:41 Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:
Matei 22:42 „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.
Matei 22:43 Şi Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:
Matei 22:44 ‘Domnul a zis Domnului Meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale»’?
Matei 22:45 Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”
Matei 22:46 Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
Isus mustră pe cărturari şi farisei
Matei 23:1 Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi,
Matei 23:2 a zis: „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.
Matei 23:3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.
Matei 23:4 Ei leagă sarcini grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.
Matei 23:5 Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi,
Matei 23:6 umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi,
Matei 23:7 le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: ‘Rabbi! Rabbi!’
Matei 23:8 Voi să nu vă numiţi ‘Rabbi’. Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.
Matei 23:9 Şi ‘Tată’ să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.
Matei 23:10 Să nu vă numiţi dascăli; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.
Matei 23:11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.
Matei 23:12 Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat.
Nelegiuirile cărturarilor şi fariseilor
Matei 23:13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.
Matei 23:14 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă.
Matei 23:15 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.
Matei 23:16 Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: ‘Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic, dar, dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.’
Matei 23:17 Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?
Matei 23:18 ‘Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar, dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.’
Matei 23:19 Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul , care sfinţeşte darul?
Matei 23:20 Deci, cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;
Matei 23:21 cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el;
Matei 23:22 şi cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
Matei 23:23 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
Matei 23:24 Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
Matei 23:25 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.
Matei 23:26 Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.
Matei 23:27 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie.
Matei 23:28 Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Matei 23:29 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi
Matei 23:30 şi ziceţi: ‘Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.’
Matei 23:31 Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci.
Matei 23:32 Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri!
Matei 23:33 Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
Matei 23:34 De aceea , iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate,
Matei 23:35 ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.
Matei 23:36 Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
Pedeapsa Ierusalimului
Matei 23:37 Ierusalime , Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
Matei 23:38 Iată că vi se lasă casa pustie;
Matei 23:39 căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: ‘Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!’”
Dărâmarea Ierusalimului
Matei 24:1 La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.

      Em                D
R: /:Ce frumos e să fii copil
       Bm             Em
Și pe Domnul să-L iubești!
   Em               D
Ce frumos e să fii copil
    C          D        G
Și pe Domnul să-L slujești!  :/

     G          D
1 /: Iar dacă voi nu veți fi
    G
ca noi,
      Em                B
De nu știți să vă-mpăcați,
                    Em
În Rai n-o să intrați!  :/

2. /: Iar dacă voi nu veți fi ca noi,
Dacă nu puteți iubi,
În Rai voi nu veți fi!  :/

3. /: Iar dacă voi nu veți fi ca noi,
De nu știți să v-ajutați,
În Rai n-o să intrați!  :/

      Em                D
R: /:Ce frumos e să fii copil
       Bm             Em
Și pe Domnul să-L iubești!
   Em               D
Ce frumos e să fii copil
    C          D        G
Și pe Domnul să-L slujești!  :/

         G          D
4. /: Iar dacă voi nu veți fi
    G
ca noi,
      Em             B
De răutate veți ținea,
                  Em
În Rai nu veți intra!  :/

5. /: Iar dacă voi nu veți fi ca noi,
De nu știți să vă bucurați,
În Rai n-o să intrați!  :/

6. /: Haideți și voi împreună cu noi,
Pe Isus să Îl iubim,
Cerul să moștenim!  :/